Ok, văd că lumea tot continuă să dea comentarii la articolul ăsta. Vreau să vă anunţ, dacă nu aţi observat încă, că acel articol e de anul trecut din noiembrie. În concluzie, numai este valabil. Dacă mai vreţi unul nou trebuie doar să-mi spuneţi.
În orice caz, o să revin astăzi cu o idee de concurs de genul acesta.
Am dat drumu la un CONCURS !
Vreau sa stiu ce ati face voi daca ati fi “Presedinte pentru o zi”!
Concursul a luat sfârşit! Maine vor fi anunţaţi câştigătorii! Multă baftă!
Brrrrr, deja presimt că se va întampla ceva. Am pronuntat scris 13 pe ziua de azi şi dacă voi păţi ceva, e numai vina celor de la eMag, pentru că acest articol este dedicat concursului organizat de eMag cu ocazia lasării în România a gamei de laptop-uri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra şi de reprezentanţii eMag.
1995, un an frumos din copilaria mea. Desi aveam 5 ani, imi aduca foarte bine vremurile acelea. Eram la gradinita, iar mama nu stia daca sa ma dea la scoala de la 6 ani sau mai tarziu. Eram un geniu inascut. Inca de la 4 ani citeam pe litere, iar de la 5 ani am inceput sa fac si Engleza la gradinita. Am priceput ceva, ceva.
Eram mic, foarte mic chiar, si cu toate acestea ma duceam singur la gradinita, stiam sa traversez strada, stiam sa mananc fara sa ma ajute mama, stiam sa ma duc singur la toaleta si vorbeam foarte mult. Da, foarte mult! Chiar mai mult decat acum. Imi placea sa ma bag cu toti in seama, imi placea sa-mi fac prieteni. Acum parca e altfel, parca numai am energia de atunci, iar cei 13 ani, de atunci pana acum, au trecut parca intr-o clipa. Nu realizez cand am inceput scoala, nu realizez cand am terminat primara si gimnaziul. Chiar nu realizez am 18 ani. Parca mai ieri eram in spatele blocului cu nebunii mei si ne jucam cu pistoale cu apa sau mai stiu eu ce.
In 1995 nu locuiam unde locuiesc acum. Eram undeva unde era frumos. Eram la Craiova. Sunt oltean, recunosc, insa nu sunt zgarcit. Craiova, frumos oras! Imi aduce aminte de multe. Imi aduce aminte de cel mai bun prieten al meu. El era omul fara griji. Mereu statea afara, mereu se juca, mereu gasea ocupatie. Daca nu aveai unde sa te duci, te duceai la el. Dupa ce m-am mutat n-am mai stiu nimic de el. Cred ca daca ma intalnesc acum cu el…nici nu-l mai cunosc.
La 5 ani am patit cea mai penibila intamplare de pana atunci. Era vara, o vara calduroasa si m-am tuns. Da, m-am tuns! Cum? CHEL! Toate bune si frumoase pana a doua zis cand m-am dus la gradinita. La sfarsitul “cursurilor”, ca sa zic asa, asteptam impreuna cu prietenul meu, pe mama lui, care trebuia sa vina sa ne ia cu masina. Avea un Olcit. Si acum imi aduc aminte. Stateam mereu in spate si parca eram intr-o cutie de chibrit. Daca atunci mi se parea asa, acum oare cum e? A fost prima si ultima data cand m-am urcat intr-un Olcit. In fine, sa revin la subiect. In timp ce stateam si asteptam, colegii mei din spateu au inceput: “chelie butelie, chelie butelie”! M-am simtit penibil rau. Toti strigau la mine si nu aveau de gand sa se opreasca. Norocul meu a fost ca a sosit mama prietenului meu si le-a spus spus sa inceteze. M-am urcat in masina si am plecat spre casa. I-am povestit mamei mele ce si cum s-a intamplat si i-am jurat ca n-o sa ma mai tund niciodata asa. Pana acum m-am tinut de promisiune si o sa o fac si in continuare, spre dezamagirea unora.
Copilaria e cea mai frumoasa parte din viata unui om. Cand stau sa ma gandesc cate am facut, cati prieteni am avut, ma lovesc lacrimile. Oare unde sunt acum? Oare ce mai fac? Nu stiu. Nu stiu ce fac, nu stiu unde sunt, nu stiu cu ce se ocupa, nu stiu daca ii voi mai revedea vreodata, insa stiu un singur lucru: Stiu ca ma pot bucura ca i-am avut.
E doar un concurs organizat de cabral. Nu premiile contează, ci ideea. Toţi ne întrebam cum să facem bani, nu-i aşa? Aşa este. Cabral e curios cum ar putea cineva să facă bani la 18 ani. Cea mai bună idee v-a fi premiată cu un banner timp de o lună pe blogul său.
Dacă eu ar fi trebuit să muncesc acum şi să fac bani, aş alege una din urmatoarele variante:
1. M-aş angaja la Cosmote. E uşor de obţinut un loc de muncă acolo şi în plus se plăteşte şi bine în comparaţie cu alte locuri de muncă. În orice caz, nu cred că e cel mai bun loc de muncă. Lucrezi 8 ore, din care majoritatea le petreci în picioare. E obositor.
2. Aş lucra şi ca distribuitor de pizza. Să am un Matiz micuţ, cu care să împart pizza colo şi colo. Se plateşte foarte bine şi în plus mai scoţi şi ceva bacşiş, şi vă spun eu că iese destul. Destul pentru o cină respectabilă, seara la restaurant.
Cam astea au fost ideile pe care i le-am dat lui Cabral. El decide cine câştiga pâna la urmă. 
Am stat, m-am gândit, m-am sucit şi m-am hotarât să particip la National Novel Writing Month. În ce constă acest concurs? Constă în scrierea unui roman de-a lungul acestei luni, care să aibă 175 de pagini sau 50.000 de cuvinte. Va fi greu, dar sper să reuşesc să-l termin pâna atunci. Aştept câteva idei de început. Puteţi lăsa comentariu aici cu ideile voastre. Mulţumesc.
Va spuneam mai acum vreo 10 zile despre Structura de Tineret. Asadar astazi 4 octombrie 2008 a avut loc acest eveniment. Multe concursuri in Parcul Mare al orasului. Kristal FM a fost acolo si chiar a participat. Am facut si cateva poze sa nu vin cu mana goala.
Apropo! Diseara e concert de muzica populara. S-a instalat si scena!
Ultimele comentarii